aviva joy order!

inca mai e timp: pe 9 nov. e anuntata intalnirea cu “gurul brandingului personal”, dupa cum ne anunta reclama, unde il si vedem pe repectivul guru: un tip cu o moaca din cauza careia probabil nu l-a angajat nimeni, si acum omul se razbuna. evident, nu se adreseaza doar pedestrasilor fara masini de serviciu, ci si executivilor, the greedy ones. dar nu asta e problema. ideea e urmatoarea: daca tot mai multi invata trucurile promise de pleiada de guru ce scriu carti despre “cum sa…”, atunci cum naiba mai diferentiem? – toti cei ce se vor prezenta la interviuri vor fi clone, cu atitudini identice, de invingatori. visez sa fac o firma ai carei angajati sa fie exact opusul…

una dintre cartile copilariei mele a fost the hobbit, exact, cartea lui tolkien. pe atunci traducerea o prezenta sub numele de “o poveste cu un hobbit”, iar textul era realmente unul pentru copii; cum dealtfel cred ca a fost si intentia lui tolkien: nici vorba de atmosfera apasatoare din lord of…, nimic din obsesia genealogic-lingvistica din restul scrierilor…trolii sunt niste vlajgani cam grei de cap (parca desprinsi din dickens, si nu din bosch, asa cum sugereaza filmul). oricum, the shire este o descriere mai degraba a unui land englez, decat a unui tinut fantastic, iar momentele tensionate (gen haituirea lui bilbo de catre gollum, prin maruntaiele muntelui) tin de incarcatura unei povesti frumoase, si nu de tehnicile horror.

cat o sa mai suportam reclamele astea multe referitoare la fondurile de pensii, marea majoritate mergand pe aceeasi idee, a ceva linistitor – mai tineti minte cat de soporific era spotul fni? dormi linistit, lucram noi pentru tine…dintre toate, campania ing mi se pare cea mai agresiva, ma rog, prezenta, vizibila, atat in presa cat si outdoor. pe langa asta, am intalnit doar agenti ing. de la alte firme, nimic! agenti care stiu atata economie, cat stiu eu fizica atomica. revin la reclama, unde un nene (sau o tanti) se intreaba cum e, domnule, cu fondurile astea, ca e mult de citit, off, sigur n-o sa inteleg nimic… dupa momentul depresiv,  nenea (tanti) are momentul de revelatie: ia sa sune el (ea) un specialist de la ing care sa-i desluseasca hatisurile etc. sunt curios ce i-o spune agentul asta ing: o sa-i sopteasca la ureche: “imi sunteti simpatic(a), si n-o sa va mint…mergeti mai bine la aviva…” apropo de aviva, reclama acestui fond de pensii isi da in clar competitorii directi, spunand: fondul x are atat din piata, fondul y are atat, iar noi, a***a, avem cel mai mult. bravo, baieti, luati-le voi pe toate…

si acum una din categoria prostul satului: cred ca sunt ultimul din lume care afla ca new order e de fapt upgradeul joy division, dupa sinuciderea lui ian curtis (care cica inainte de a se spanzura tocmai vazuse un film de herzog si ascultase o piesa iggy pop). vreau sa spun, ultimul dintre cei care adora ambele trupe…

vorbind de trupe, liderul can, holger czukay, profesor de muzica clasica si fost elev al lui stockhausen, trece pe progresiv dupa ce asculta “i am the walrus”. nici ca se putea un omagiu mai mare adus lui lennon; mai nou, un tip de la the enemy, trupa indie, numara printre cele mai preferate 5 piese ale sale si “i want you (she’s so heavy)”, pe care nici nu o numeste “piesa”, ci “zona”. ca in “calauza”… wow! prog rules, baieti. si fete…