am fost intrebat: de ce titulescu?!, de unde pana unde numele asta de cod? trebuie sa clarific, nu sunt victor ponta (caz in care blogul s-ar fi numit, probabil, “micul titulescu” sau “prietenul dacianei”, hahaha). realitatea onomastica este mai jalnica: mergeam spre mare, acum muuult timp (n-am mai vazut marea de patru ani, ma gandesc serios sa mituiesc vreun copil de sinistrat din moldova, sa merg in locul lui la navodari prin program guvernamental, mmmm!) si mergeam cu trenul: pe vremea aceea, eheee, tataie, pe vremea aceea fumam, si se mai fuma si in tren, dar ideea e ca deja de la pitesti (pentru cine a uitat: plecasem din valcea; cu trenul, pana la pitesti sunt cam 3 ore, rusine mie…) eram rupt – si-am adormit ca nesimtitul. ma trezesc peste o vreme, trenul tocmai intra intr-o gara: unde suntem, am ajuns? nu, suntem la titu…de atunci, acest nume s-a tinut dupa mine precum marca lipita pe scrisoare. pentru o vreme. dar iata ca obisnuintele mor greu…
ar fi interesant sa existe o rubrica unde sa se disece denumiri haioase, ciudate, spooky. bunaoara, comuna apateu, hahaha. (am intrat chiar acum pe site, pentru ca are site, unul chiar destul de vioi, si am aflat ca este in judetul arad. evident, siteul contine inerentele situatii amuzante: dand click pe sectiunea religie, zice ca aceasta este “in constructie”, hihi) boon. eu zic ca numele acestei comune (nume care dintotdeauna fie m-a enervat, fie m-a intrigat) sugereaza fara putinta de tagada ca ne tregem din greci (a-patheia = netulburare, aproximativ) sau din boxeuri (“da-i, baa, la pateu. la-pa-teu!” – in negura timpului “l”-ul disparand…)
exista un album kraftwerk din 1981, care se cheama “computer world”. sunt si altele mai bune, desigur, dar acesta, pe langa faptul ca este mai depeche decat multe albume d.m., contine si o piesa, “computer love”, din care baietii de la coldplay s-au infruptat cu pofta cand au compus (ma rog, semi-plagiat) hitul “talk”. este realmente rusinos ce se intampla cu formatiile astea vocal-instrumentale, dupa ce ca scot cate un album la un cincinal, nici asta nu prea e al lor, ca o cam rupe pe germana ala micu’!doua cuvinte despre “in rainbows”, ultimul album radiohead: desi crticat de prieteni ca “minimalist”, mie mi se pare o intoarcere binevenita si fireasca la simplitate, dupa “un anotimp in infern”, ca sa zic asa, haha…asta au facut toti marii artisti: dupa ce au revolutionat muzica s-au reintors la formele mici, clasicizate, cuminti (mai putin hegel, care dupa ce scos tomuri bune sa-ti dea hernie nu s-a mai intors nicaieri, ci s-a plictisit teribil, singura lui placere fiind jocul de carti cu amicii…). este un soi de inchidere a cercului, un sfarsit de ciclu. ce urmeaza, pensia? (dar despre pensii, vorba lui pittis la teleenciclopedia – al carei generic face parte din suita “plutasul de pe bistrita” de nicolae kirculescu, ca sa scapam de problema asta – dar despre pensii vom vorbi saptamana viitoare. pam-pamrapapam-rapapam-pampam-pararam-pararam…)
