piesa zilei: dubitabil, bjork - isobel (portishead remix)
asadar, viata intr-un subsol… acum ceva vreme, cand organele interne puteau sa suporte multe mizerii din partea mea (foame, vodca etc etc), asta ar fi fost visul, viata intr-o mansarda sau intr-un subsol. cliseele boeme, care inca functioneaza la destui. acum vad doar un demisol decent, intr-un bloc cu bulina (rosie, nu albastra, slava domnului!), care se va pravali peste mine si ma va face sandwich. evident, n-am cosmaruri pe tema asta. m-am gandit doar daca e bine sau nu e bine ca e asa. la rubrica “asa da” ar fi faptul ca pot sa tzopai cat vreau, deranjez doar vreun sobolan si niste viermi… varianta mai sumbra ar fi ceva gen “the shinning”, sa nu fie vreo hecatomba de daci sau gepizi sub bloc! tot la bile albe ar mai fi faptul ca albumele rare, de colectie, poarta de obicei titlul de “the basement recordings” sau cam asa ceva. nu ma incalzeste cu mai nimic. a propos de caldura, sub pamant vara e racoare si iarna e cald… sub pamant: dumnezeule!, devin morbid.
sub pamant, ca sa inchei cu subiectul ar putea fi rau pentru ca, dupa cum spunea marx, engels sau feuerbach, ma rog, unul din acei tipi cu barba si burta, burghezi care au vorbit aiurea-n tramvai despre proletariat, daca traiesti in subsol capeti o constiinta de subsol, devii sobolan.
gata cu subiectele grele, revenim la bahmuteanu si prigoana.
ma amuza intotdeauna filmele proaste in care, pe derularea genericului de final, aflam ce s-a intamplat cu protagonistii: cei rai au fost loviti de autobuze, au luat boli venerice etc, in vreme ce celorlalti (buni, desigur, filmele proaste au un limbaj maniheist) li se implinesc visele. e un fel de sfarsit invers fata de rosul si negrul lui stendhal, care epuizeaza totul elegant - to the happy few. filmele proaste mor daca nu spun tot-tot, desi multe merita sa ramana sub tacere. alo, parca ziceam de bahmu…
sunt oameni care parcurg drumul invers: pe masura ce imbatranesc devin tot mai frumosi: david bowie - a carui sexualitate in tinerete probabil ca era ceva gen ‘middlesex’ al lui eugenides; michael caine, deloc convingator in tineretile lui gen bond; sting - and so on. m-as pune si eu pe lista, pentru ca mi se dau mereu tot mai putini ani - in curand ajung la 14, o sa-mi iau buletinul, pe zeus…
ramasitele zilei: nu ma pot abtine sa nu fac judecati pe grupuri mari, etnice: de ce noi romanii nu avem si nu putem avea seriale gen seinfeld, extras etc? adica, scuze, dar nu cred ca trebuie sa urmaresc toate cretinitatile autohtone… reteta asta cu fete in fustite si bajeti scosi din sala de forta sau cu moace de oligofreni, reteta asta e unica? vanezi o replica pana cazi sub masa, si ea tot nu apare… despre publicitarii romani, ce sa mai… - de fapt, numai de bine, pentru ca intr-acolo o sa ajung probabil, deci: industria de advertising este excelenta, bravo baieti, tot asa! (speranta secreta este ca voi/vom rezolva ceva, ca vom mai spala obrazul asta atat de nebarbierit si mirosind a usturoi, ragaind un miros usor astringent; lasa ca ne facem noi agentiile/ cluburile / etc-urile noastre…)
gata, la bere oameni buni, este timpul
